Au trecut șase luni de când Ștefan Sameș s-a stins după o luptă grea cu cancerul. În ultimele momente din viața sa, fostul mare jucător spunea că se bucură că Steaua a plecat de pe stadionul unde a făcut istorie și mărturisea că nu îi va ierta niciodată pe cei care l-au îndepărtat din club.
„Vă aștept cu mare drag”, spune Lorena Sameș cu lacrimi în gât când îi spunem că vrem să îi facem o vizită. Zona Dristor, „După covrigărie, a cincea alee pe stânga. Vă aștept acolo”, sunt indicațiile primite pentru a ajunge la apartamentul unde a locuit fostul fundaș al Stelei. Intrăm în casă și, chiar dacă trăiește singură, din orice colț al casei, Ștefan Sameș veghează, din poze.
Tânăr, puternic, falnic. Așa apare în fotografiile care sunt atârnate pe orice perete al casei. Pe o comodă lungă în living sunt expuse cupe, diplome și medalii. „Astea sunt obținute cu echipele de juniori, alea din care Argăseală spunea că soțul meu nu scoate talente. Bine că mai au doar cinci grupe și se antrenează pe unde apucă”, ne spune văduva fostului internațional. E îmbrăcată în negru și abia a ajuns de la serviciu. Munca e singura modalitate care o ajută să uite, dar când ajunge acasă nu își mai poate controla lacrimile. Ne povestește ultimele zile ale fostului fundaș central și recunoaște că pentru el a fost o ușurare când a auzit că Steaua nu va mai juca în Ghencea. „În sfârșit, au plecat”, a fost replica lui Sameș la auzul veștii. „Duckadam, o maimuță. Argăseală, un tușier!”
Lorena Sameș rememorează ultimii ani de viață ai bărbatului său. Nu uită de Argăseală, Leo Strizu sau Duckadam. Explică de ce a decis să lase coroana din partea clubului Steaua la poarta cimitirului și se enervează pe măsură ce se avântă în subiect. „Îmi spunea mereu să nu primesc nimic de la ei, nici măcar o floare. «Tușierul» de Argăseală și Strizu l-au distrus și nici până în ziua de astăzi nu au venit să își prezinte condoleanțele. Ei nu suportau valorile, foștii mari jucători, se simțeau în umbra lor și au venit cu niște profesori de la nu știu ce liceu să îi înlocuiască. Păi, se comparau profesorii de sport cu Sameș, Sătmăreanu sau Bumbescu? Să fim serioși”.
Îi vine în minte Duckadam și schimbă repede discuția. „Sami, când îl vedea la televizor, vorbea singur. Nu înțelegea cum un fotbalist ca Duckadam a acceptat să lucreze cu oamenii ăștia. Când a venit la Steaua i-a spus soțului meu că el nu decide la club, că e pe o poziție de imagine. Sami l-a întrebat apoi: «Păi, ce ești, mă, tu? Maimuță?». Numai așa îi spunea”, continuă Lorena Sameș, care se liniștește doar după ce mai varsă câteva lacrimi.
Ștefan a fost un om deosebit și un fotbalist devotat și puternic. Când trăgea la poartă, făcea mingea țuguiată, precum cea de la rugby Marcel Răducanu, fost jucător Steaua
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER